Mare sau munte?

Apa mării se numără printre cele mai eficiente „medicamente” naturale folosite de om. Pe de altă parte, cura de altitudine este un factor de călire a organismului şi de prevenire a multor boli. Din moment ce atât marea, cât şi muntele sunt recunoscute de medici ca fiind benefice pentru sănătate, se pune întrebarea unde este mai bine să ne petrecem concediul. Cura heliomarină îmbunătăţeşte circulaţia sangvină, activitatea articulaţiilor şi a musculaturii. De aceea este indicată persoanelor cu reumatism. Aerosolii marini favorizează activitatea aparatului respirator, motiv pentru care plimbările pe malul mării constituie o adevărată terapie pentru persoanele cu astm. Cura heliomarină este contraindicată persoanelor cu fracturi neconsolidate, cardiopatie ischemică, accident vascular cerebral, cancer sau tuberculoză.

Apa mării este electrolită, iar la contactul cu aceasta, un organism obosit se reîncarcă in mod natural cu ioni de potasiu, calciu, magneziu, sulf şi alte săruri minerale. De aceea, băile în mare sunt un mijloc de revitalizare a organismului.

Pe de altă parte, muntele este ca o oază de linişte.

Climatul montan este un cadru ideal de mişcare, indiferent de vărstă. Mersul pe jos in aer liber relaxează organismul, ajută la eliminarea toxinelor şi îmbunătăţeşte activitatea organelor interne. Aerul de munte este intens ionizat, curat şi benefic persoanelor cu afecţiuni respiratorii. Liniştea climatului montan, pădurile de conifere, apa pură, aerul curat reprezintă un factor de prelungire a vieţii. Aceleaşi virtuţi recomandă muntele în tratarea afecţiunilor nervoase.

Până la 800 m este climat de podiş şi deal, un mediu blând şi sedativ. De aceea e recomandat în tratarea nervozităţii, insomniei, hipertiroidiei, afecţiunilor cardiace. Intre 800 şi 1.200 m se află climatul subalpin, care este ceva mai rece, dar tocmai de aceea are efecte tonifiante remarcabile. Este indicat persoanelor obosite, astenice, stresate. Aici se tratează astmul, tuberculoza, anemia, hipertensiunea in faze incipiente. Climatul subalpin este contraindicat in afecţiunile cardiace grave. Peste 1.500-1.800 m este un climat obositor chiar şi pentru persoanele sănătoase, de aceea e mai bine să nu stăm prea mult la această altitudine.

Aerul montan este foarte bogat in oxigen. Chiar şi respirând normal, oxigenarea este mult mai intensă decât în alte zone. Prin urmare, la munte beneficiem de oxigenoterapie. Aportul suplimentar de oxigen va determina intărirea sistemului imunitar, intensificarea metabolismului şi echilibrarea endocrină. Astfel vom căpăta spontan o stare de bună dispoziţie şi vioiciune.
Nu numai la mare putem face plajă, ba, dimpotrivă, băile de soare sunt mai benefice la munte. Este bine să stăm in picioare, astfel incăt briza montană să ne cuprindă cât mai bine. Aerul de munte, mai ales din preajma râurilor şi cascadelor, intens ionizat şi oxigenat, stimulează circulaţia sangvină, tratează afecţiunile dermatologice, creşte rezistenţa organismului la infecţii. Soarele de munte este foarte puternic, de aceea orele ideale sunt 9:00-11:00 şi 17:00-19:00.